svea blog

Diverse 13 Mai 2011 08:00 am

Cu tolba poştală, prin Stockholm

Şi pentru că un post anterior a strâns destule comentarii legate de sistemul poştal în Suedia, găsesc oportun să explic detaliat cum stă treaba cu poşta suedeză. Mă ţineam de multă vreme să postez pe o astfel de temă, dar am tot amânat.

În Suedia, toate actele importante le trimiţi sau le primeşti prin poştă. Şi te întrebi, firesc, dacă e înţeleaptă o astfel de orânduială. Este! În condiţiile în care corespondenţa îţi este livrată pe preşul din hol, prin fanta de la uşă. Asta dacă stai la bloc. Cu alte cuvinte, nu există cutii poştale la intrarea în bloc. Că este bloc de 2-3 etaje, de 10 sau chiar mai multe (mai sunt şi astfel de excepţii în Stockholm), poştaşul împarte corespondenţa din uşă în uşă, de sus în jos. Adică urcă cu liftul până la ultimul etaj şi apoi coboară pe scări, distribuind scrisorile din uşă în uşă.

Uşa este dotată cu o fantă prin care pot fi strecurate scrisorile şi ziarele. Când am văzut sistemul pentru prima oară, în paranoia mea, îmi şi imaginam copiii care vor să-ţi facă vreo farsă sau vreun vecin supărat care să-ţi strecoare în casă varii lucruri, să-ţi facă viaţa mai frumoasă!

Din fericire, se pare că nu am supărat pe nimeni până acum

sau suedezii nu au o astfel de imaginaţie malefică de a-şi regla conturile între ei în acest fel

Cât despre lucrătorii poştali de teren, imaginea factorului poştal de sex feminin, micuţ, grăsuţ, cu tolba plină, care se leagănă agale sub povara greutăţii banilor şi a scrisorilor ce le are de distribuit, a dispărut complet în peisajul suedez. Majoritatea personalului este tânără, suplă, obligatoriu deţinătoare de carnet de conducere sau cunoscătoare de mers pe bicicletă. Asta pentru că la distanţele stockholmiene şi la efortul fizic depus, nici nu ar fi posibil altfel. Totuşi, există şi excepţii burtoase

(ca domnul din imagine), dar majoritatea este suplă şi foarte tânără

Livrarea corespondenţei se face cu ajutorul bicicletei sau a maşinuţelor precum cea din imagine. Un element care pe mine m-a lăsat cu gura căscată a fost acela de a constata cum îşi lasă factorul poştal “averea” la îndemâna trecătorilor zonali (precum şoferul cu autobuzul, dintr-o postare anterioară) şi împarte liniştit corespondenţa. Fără să-şi facă probleme că cineva ar putea atenta la conţinutul transportului poştal. Din răutate, prostie, nebuneală! Aşa că ce consider eu lipsă de profesionalism, este de fapt o îndoctrinare în funcţionalitatea unui sistem gândit să aibă la bază încrederea în bunul simţ civic al aproapelui.

În cazul în care primeşti o trimitere mai voluminoasă, ţi se strecoară prin fanta uşii un aviz prin care eşti rugat să te prezinţi la poştă pentru ridicarea ei. Nimic ieşit din comun până acum. Doar că, odată ajuns la ghişeu, este posibil să dai peste o coadă de 5-7 persoane (arareori) dar chiar şi atunci timpul de aşteptare este redus la minim, asta pentru că funcţionarele se mişcă extrem de rapid, atribuţiile lor reducându-se la a lipi un sticker pe pachet şi a-l scana cu cititorul de coduri. Nu există cerinţa de a îmbrăca pachetele în hârtie albă, de a le lega cu sfoară, de a completa diverse formulare, de a fi nevoit să aştepţi la ghişeu minute bune până când funcţionara trebuie să completeze nenumărate date pe pachet şi apoi în calculator. Un sistem optimizat care are milă de timpul şi nervii clientului

Diverse 12 Mai 2011 08:00 am

Cum să-ţi pese de aproapele tău

Se ştie că suedezii sunt extrem de calculaţi şi ordonaţi, dând dovadă de o disciplină bine înrădăcinată. Pentru că aşa s-au autoeducat şi continuă să se educe. Unii pe alţii.

Tu, cel care mergi cu bicicleta, gândeşte-te la noi!

Adună după câinele tău!

Dacă primele două indicatoare se află în aer liber şi ne previn să avem grijă de aproapele nostru, atunci când suntem pe bicicletă sau să curăţăm după patrupedul din dotare, când îl scoatem la plimbare, prin al treilea avertisment, care se află la avizierul blocului, ni se aduce la cunoştinţă să fim responsabili pentru “copiii cu blană ce fac miau”.

Pentru că pisicile care sunt lăsate afară sunt obişnuite să considere locul de joacă cu nisip al copiilor drept “lădiţa” personală în care îşi fac nevoile. Şi cum este scârbos dar şi neigienic ca un copil să găsească fecalele animalelor de companie la locul de joacă preferat, ni se cere fie să ţinem animalul în casă, fie dacă îl lăsăm liber, să-l supraveghem şi să curăţăm după el. Acum îmi explic de ce am văzut destule feline mieunătoare în lesă

Diverse 11 Mai 2011 09:00 am

Grija suedeză pentru aproapele patruped

Vorbeam şi cu alte ocazii despre grija suedezului pentru aproapele său. Grijă extinsă şi către aproapele patruped . Vecinul meu patruped, de apartament, este un plimbăreţ care-şi petrece nopţile în tandem cu stăpânul. Stăpânul la slujbă, iar el hoinărind printre blocuri în căutare de libertate pisicească. N-aş putea spune cu precizie dacă se află în căutări aventuroase, pentru că se ştie că pisicile suedeze plimbăreţe sunt toate castrate şi însemnate. Oricum toate felinele mieunătoare suedeze sunt fie posesoare de stăpâni iubitori, fie se află în adăposturi speciale.

Aşadar, amicul blond mieunător cerşeşte în fiecare dimineaţă intrarea în bloc, iar peste zi, ieşirea din bloc. Apoi ajunge în faţa uşii de la apartamentul stăpânului şi aşteaptă cuminte, până când acesta are inspiraţia să verifice dacă copilu-i cu blană se află la uşă. Specific că nu are vizor. Sau poate dezvoltă telepatie , pentru că nu pare să zăbovească mult în faţa uşii.

Nu acelaşi lucru se poate spune despre un alt blănos, vecin de scară, pentru care soarta a fost mult mai prielnică

Stăpânii stau la etajul 1 şi deşi împarte dragostea acestora cu un partener de apartament, partea bună e că împarte şi scăriţa care-i asigură acces direct la libertatea pisicească mult râvnită.

Ca de obicei, povestea este documentată fotografic. Pentru veridicitate

Enjoy!

Aaa, că era să uit: se pare că stăpânii nu au temeri legate de musafiri nepoftiţi, fie ei patrupezi sau bipezi. După cum se poate bine observa, geamul de deasupra intrării acoperite nu e prevăzut cu grilaj, iar scăriţa de acces este exclusiv pisicească

Trebuie să recunosc că nervii mei îndoctrinaţi într-un anumit sistem de siguranţă

nu au reuşit să se relaxexe total, iar geamurile apartamentelor de la parter încă îmi par golaşe fără binecunoscutele

Diverse 10 Mai 2011 08:00 am

MAI vreau o floare! :)

După o lungă şi friguroasă iarnă, primăvara şi-a intrat pe deplin în drepturi, de săptămâni

Diverse 09 Mai 2011 08:00 am

La umbra pădurii

Am mai spus cu varii ocazii că sunt fascinată de Stockholm. O alternare perfectă de aşezări omeneşti, apă şi pădure. Kilometri întregi de pădure, întreruptă de pâlcuri de case sau blocuri, urmate de o continuare firească de apă şi din nou câmp verde cât vezi cu ochii. Suprafeţe întinse de pământ stockholmian rezervate naturii pentru a se desfăşura în toată splendoarea ei.

Aşa se face că în comuna în care locuiesc (Stockholmul este împărţit, din punct de vedere administrativ, în 25 de comune) pădurea ocupă un loc important în viaţa stockholmianului. Dacă de o parte a şoselei se înalţă blocuri minione, multe de 3-4 etaje, alternate cu case dar şi cu blocuri semeţe de 6-10 etaje, de cealaltă parte a şoselei, natura şi-a rezervat dreptul ei de a-şi conserva pădurea ca o necesitate a unui echilibru necesar în ecosistemul stockholmian.

Dacă te “aventurezi” dincolo de câmpul verde şi te îndrepţi cu paşi hotărâţi pe potecile de pădure de câmpie, reuşeşti, în doar câteva secunde, să uiţi că te afli în inima unei capitale europene, pădurea cu liniştea şi susurul ei ademenitor reuşind să te transpună într-o altă lume.

Îngemănarea celor două lumi este atât de naturală încât nu are cum să te mire că pe pajiştea din faţa blocului te poţi trezi cu patru iepuri dolofani, ţopăind nestingheriţi, scăldaţi în razele soarelui de dimineaţă şi supravegheaţi de o pisică, de la o distanţă nu foarte mare, dar suficientă pentru a reuşi să bată în retragere, la nevoie. La fel de nestingherit te poţi plimba şi tu pe aleile pădurii iar căprioarele să te supravegheze, de la aceeaşi distanţă protectivă, în periplul tău prin templul lor verde. Enjoy!

Diverse 08 Mai 2011 09:00 am

Ce-ţi doreşti şi ce-ţi iese :)

Cum se poate transforma un tort tiramisu într-un tort cu cremă mascarpone şi de căpşuni?

Ei bine, cum? Simplu! Să începem cu una bucată “gospodină” pornită să evite cât mai mult cu putinţă e-urile din comerţ şi, în acelaşi timp, curioasă şi dornică să încerce bunătăţile prezentate pe blogurile culinare şi nu numai. Şi de aici, orele petrecute în bucătărie, imaginaţia debordantă care poate transforma orice reţetă decentă în varii combinaţii, că aşa se întâmplă când tragi cu ochiul la mai multe surse. Şi cum pe drumul de la calculator la blatul de bucătărie, memoria-ţi poate juca feste, uite aşa, un tort tiramisu se poate tranforma într-un tort cu cremă şi fructe!

Ştiu, se poate printa reţeta, poţi să te duci cu ea în dinţi la supermarket şi să-ţi procuri absolut toate ingredientele necesare pentru o reuşită desăvârşită precum reuşita gospodinelor care şi-au pus la dispoziţie pe net talentul şi secretele culinare. Dar viaţa ar fi prea simplă şi plictisitoare!

Aşa că astăzi vă voi da trimitere către Precizez că încercarea s-a petrecut de Paşte

Diverse 07 Mai 2011 09:50 am

La plimbare prin Kungsträdgården

Şi pentru că este weekend, cu 15 grade astăzi, 18-20 de grade mâine şi poimâine, urmat de o săptămână caldă cu temperaturi de 20-23 de grade, a venit timpul să vă răsfăţ cu cireşii japonezi din Kungsträdsgården, la care am reuşit să ajung weekendul trecut.

Spun asta, pentru că există tradiţia de a păşi, anual, în lumea celor două alei de cireşi, pline de frumuseţe roză, candoare şi curiozitate turistică şi nu numai. O frumuseţe simplă prin magie de culoare şi parfum.

Săptămâna ce a trecut a venit, pe neaşteptate, cu temperaturi extrem de scăzute şi chiar ninsoare, după cele două săptămâni însorite şi calde, în care natura a reînviat, îndreptându-se spre un nou ciclu văratic de culoare şi miros floral ameţitoare. Ca la început de weekend, să renunţăm din nou la hainele groase pentru cel puţin o săptămână.

Până la imortalizarea noilor plimbări stockholmiene, să ne bucurăm simţurile cu frumuseţea japoneză din Kungsträdgården (Grădina regală) mai sus menţionată.

Diverse 03 Mai 2011 09:34 am

Ninsoare de mai

De-abia în luna aprilie am reuşit să renunţ la haina cea groasă de iarnă, căciulă şi mănuşi. Asta pentru că şi Stockholmul a renunţat la hăinuţa cea albă şi groasă de omăt, îndelung purtată anul acesta, timp de aproximativ 5 luni, fără întrerupere.

Nu pot să spun că a fost o trecere bruscă, dar aprilie, meteorologic vorbind, a venit cu călduri extrem de ridicate pentru această perioadă, în Suedia. Astfel, timp de vreo două săptămâni, am putut să mă bucur de aerul cald stockholmian, de soarele blând şi generos care a mângâiat natura cea dornică de trezire la viaţă. Aşa că mâneca lungă şi călduroasă a gecii a fost, cu uşurinţă, înlocuită de tricou şi maieu chiar, de către suedezii care la 15-20 de grade consideră vara instalată deja.

Se pare însă că vremea călduroasă de sfârşit de aprilie a fost doar o iluzie, pentru că de două zile avem parte, din nou, de temperaturi scăzute. Ca astăzi, când mi-am îndreptat ochii mijiţi spre fereastră, să constat cu uimire şi cu multă neîncredere că ningea. Cu fulgi mari, peste lalele, narcise, magnolii, copaci înmuguriţi şi înfloriţi, iarba de un verde crud. Repet, cu fulgi mari, oarecum apoşi, nu cu petale de cireş japonez, ca pe aleile din Kungsträdgården, unde mi-am răsfăţat simţurile, sâmbătă, la o plimbare binemeritată.

Cum v-am obişnuit deja, orice afirmaţie trebuie documentată fotografic. Enjoy!

Diverse 01 Mai 2011 09:09 pm

Focuri valpurgice şi salve regale

30 aprilie are dublă semnificaţie pe tărâm suedez. Dacă pe timp de zi, suedezul dar şi emigrantul şi turistul de pe teritoriul Suediei au posibilitatea să asiste la salvele de tun lansate în cinstea regelui, pe înserat, focurile valpurgice constituie prilej de cântat, dansat şi băut în jurul impunătorilor “munţi” de crengi uscate înflăcărate menite să sărbătorească venirea primăverii şi trecerea la un nou ciclu al naturii.

Noaptea Valpurgiei este o săbătoare europeană care este celebrată în noaptea de 30 aprilie a fiecărui an. Denumirea vine de la sfânta Walburga, a cărei zi este pe 1 mai.

În credinţa populară din Germania şi ţările nordice, în această noapte vrăjitoarele şi demonii se dezlănţuie pentru câteva ore, vestind sosirea primăverii. Tot în Germania se spune că pe 1 mai îşi fac apariţia spiritele pământului şi zânele, pentru a trece pământul în siguranţă la sezonul de vară. Oamenii sărbătoresc prin petreceri mari, cu mâncare şi băutură., în faţa focurilor care simbolizează curăţirea şi înnoirea naturii.

Seara, mi-am îndreptat paşii către un foc valpurgic comunal. Zona aleasă, curtea şcolii, în prelungire cu pădurea Tullinge. Fascinant în Stockholm, şi nu numai, este apropierea de pădure, chiar contopirea cu aceasta, astfel încât prezenţa căprioarelor, iepurilor, elanilor, în unele zone chiar a lupilor şi vulpilor

în bătătura casei nu mai uimeşte pe nimeni. Şcolile dedică ore speciale educaţiei în natură şi foarte multe clase preferă să-şi ţină activitatea în natură, indiferent de vârsta şcolarilor şi de nivelul mercurului din termometre

Mi s-a întâmplat de multe ori să văd şiruri-şiruri de preşcolari prestând activităţi în curtea grădiniţei sau scoşi la plimbare prin pădure, la temperaturi sub zero grade.

Dar să revenim la focul nostru valpurgic, amplasat, Lume destulă, cu preponderenţă mămici şi tătici cu cărucioare şi căţei, mulţi copii, adolescenţi, toţi paşnici, consumatori de dulciuri şi suc, cu preponderenţă. Fac aceste precizări, pentru că în funcţie de locul de desfăşurare al focurilor, comunale sau private, mulţimea prezentă (cam din jurul orei 20 până pe la 22-23, oficial

petrece în stilul caracteristic nordic, la una-două-nouă doze de bere care pot încinge atmosfera şi mai mult dec ât o face mormanul de vreascuri înflăcărate. Din presa locală, am aflat că în Uppsala, focul valpurgic a încins atmosfera îndemnând la violuri şi acte de violenţă. În schimb, autorităţile din Gotland şi Göteborg s-au declarat mai mult decât mulţumite, semnalând doar cazuri de ebrietate şi încăierări uşoare care sunt de fapt parte a spectacolului valpurgic.

Important e că focul la care am participat eu a fost unul câmpenesc, extrem de paşnic, motiv pentru care am şi reuşit să-l imortalizez în linişte

Anul acesta am reuşit să mă nimeresc în

Regele a împlinit, anul acesta, 65 de ani şi deocamdată nu se gândeşte la retragerea de pe tronul Suediei, în favoarea fiicei sale, Victoria. Dacă acest lucru se va întâmpla mai devreme sau mai târziu, Victoria va deveni prima regină din dinastia Bernadotte, dinastie care se află la conducerea Suediei de 200 de ani. În perioada modernă a istoriei sale, Suedia a mai avut doar două regine: Kristina (1632-1654) şi Ulrika Elenora (1719-1720).

Cam astea au fost dovezile foto ale ultimei zile de aprilie 2011 şi sper să vă fi plăcut. Zilele acestea am reuşit să mă plimb cu aparatul foto prin oraş, aşa că în curând veţi avea parte de şedinţe foto la firul ierbii, ca în vremurile bune. Long live

Diverse 24 Apr 2011 11:18 am

Hristos a înviat!

Diverse 20 Apr 2011 11:00 pm

Cu drag, de la mama!

Ce se întâmplă când primeşti? Ce? Orice! Contează să fie de la o persoană dragă, să aibă o anume semnificaţie sau să fie primit cu ocazia unei zile speciale. Vă spun eu ce se întâmplă! Indiferent de obiectul primit, se creează un reflex pavlovian, activat, de fiecare dată, în preajma evenimentului sau a persoanei care oferă emoţia sau plăcerea respectivă. Aşa se întâmplă de câteva luni bune, în ajunul sărbătorilor sau a zilei de naştere, când mi se activează simţurile şi stau cu urechea ciulită să aud când aterizează poşta pe preş. Aici, dacă stai la bloc, nu dispui de cutie poştală, ci ai, pur şi simplu, o fantă în uşă, prin care poştaşul îţi dă drumul la corespondenţă direct pe preşul din dotare.

Aşadar, cum spuneam, vine Crăciunul, Paştele, ziua de naştere, mai nou, sunt conectată mental la numărătoarea şi la ghicirea zilei exacte în care felicitarea de la Bucureşti a fost expediată, prin poşta tradiţională. Fix trei zile îi ia să aterizeze pe preş! (Se pare că distanţa Bucureşti – Stockholm este mult mai rapidă decât cea de la Craiova la Bucureşti, de exemplu! Pe verificate!

Răspunzătoare pentru surpriza cu parfum de “odinioară” - cine alta, decât mama. Tot mama, săraca! (Vorba unei reclame, cu acelaşi parfum de demult

Cu toate că mânuieşte bine “tehnica” trimiterii felicitării electronice, continuă să trimită, şi nu numai mie, felicitări tradiţionale, înnobilate de scrisul de mână dar şi de grija şi priceperea cu care alege mesajele vizuale, menite să creeze o amprentă emoţională mult mai puternică decât mass-ul de pe messenger, like-ul de pe facebook sau felicitările de duzină trimite în masă cu ajutorul siteurilor specializate de trimis felicitări virtuale.

Chiar dacă suntem în era ipodurilor, ipadurilor şi al altor mijloace de comunicare şi acces rapid la informaţii de orice natură, un lucru e sigur. Cartea, ziarul, revista sau felicitarea tradiţionale (format pe hârtie) nu au cum să dispară. Deşi subiecte ale multor dezbateri de gen, s-a dovedit, de-a lungul anilor, că cele două surori (surata virtuală şi cea tradiţională) reuşesc să facă casă bună împreună, completându-se reciproc iar supravieţuirea uneia nu afectează negativ extinderea celeilalte.

Diverse 08 Apr 2011 09:55 pm

Automatisme suedeze

Ştiu că nu am mai scris de un car de ani şi că, de fiecare dată, îmi propun dar nu reusesc. Dar tocmai ce am poposit pe

Aşadar, dimineaţă, la o oră extrem de matinală, coborâsem din tren şi-mi urmam traseul binecunoscut către autobuzul care avea să mă ducă spre locaţia dorită. Am coborât din tren, însoţită de o masă de suedezi care se orienta, grăbită şi, totuşi, ordonată, spre staţia de autobuze . Am urmat şirul indian de suedezi, care se formase, oarecum involuntar, datorită trotuarului îngust şi am purces spre intrarea în autobuz . Care se afla la capăt, staţionar, cu toate usile deschise. De precizat că în Suedia, urcarea în autobuz se face numai pe la şofer, acesta neavând o cabină separată şi fiind înconjurat de aparatele de taxat. Aşadar, taxarea biletului este obligatorie.

Am rămas mută de uimire când am realizat că tocmai mă urcasem într-un autobuz, staţionar la capăt, fără şofer, cu toate uşile deschise. Gestul meu firesc de a taxa biletul la aparatul de taxat s-a încadrat perfect în peisajul de suedezi care urcau în autobuz, ca pe bandă rulantă, toţi făcând acelaşi gest automat, de parcă ne aflam cu toţii în faţa unui şofer invizibil.

Nimeni nu s-a urcat pe la celelalte uşi, nimeni nu a schiţat vreo grimasă de uimire că autobuzul este fără stăpân. Bine, de obicei, suedezii au gesturile atât de înrădăcinate, încât cu greu se pot abate de la ele

Chiar şi eu am fost atât de suedeză în momentul urcării, ulterior analizând cu atenţie comportamentul tuturor.

În maşina aproape plină de persoane matinale, cu ziare la purtător sau ipoduri furnizoare de muzică şi ştiri, eram în aşteptarea orei potrivite de plecare. Şi, cu doar un minut înainte de plecare, şoferul invizibil s-a dovedit extrem de vizibil, îndreptându-se spre autobuz, cu paşi calmi dar fermi şi cu cheile la purtător, pornind fix la ora programată.

Diverse 05 Mar 2011 08:32 pm

Eee… spanac!

Ce se întâmplă când te loveşte astenia şi încerci s-o contracarezi? La început, te alegi cu o plimbare eşuată. Deşi vremea a fost extrem de îmbietoare! Noroc că sunt o persoană încăpăţânată, care a avut grijă să se înarmeze cu ceva spanac congelat, căruia îi dădeam târcoale de câteva zile bune. Şi, astăzi, am reuşit să urmez reţeta Laurei, căreia îi mulţumesc pentru toate reţetele extrem de inspirate. Şi aşa m-am energizat cu o delicioasă plăcintă cu spanac, pe care am “executat-o” în dublu exemplar, sub forme diferite. Gustoasă şi hrănitoare! Încercaţi-o şi voi! Reţeta o găsiţi aici. Enjoy!

Diverse 01 Mar 2011 11:55 am

Cu drag, de 1 Martie…

Mă uit pe fereastră şi văd plapuma groasă de zăpadă din grădiniţele blocurilor şi pietrişul umed, adunat în strat generos pe trotuare. Mă uit la termometru şi cele -5 grade prezente îmi smulg un brrr şi dorinţa de a hiberna în casă. Nimic din toate astea nu vesteşte sărbătoarea de astăzi. Doar calendarul mă trage de mânecă, şoptindu-mi “E 1 Martie!” Reflexul pavlovian mă îndeamnă să tânjesc la sărbătoarea balcanică de întâmpinare a primăverii. Deschid sertarul cu amintiri şi ochii minţii colindă prin fiecare ungher în care găsesc mărţişoarele trecutului ce şi-au pus amprenta melancolică, de neşters peste ani. Deschid albumul şi găsesc mărturii fotografice ce-mi umplu inima de nostalgie.

Suedezii nu sărbătoresc mărţişorul. Primăvara în Suedia este decalată cam cu o lună şi ceva faţă de România. Aşa cum povesteam şi anul trecut aici, în tradiţia populară, lunile anului sunt împărţite în opt anotimpuri: vårvinter (martie-aprilie), vår (mai), vårsommar (iunie), sommar (iulie), höstsommar (august), höst (septembrie-octombrie), höstvinter (noiembrie), vinter (decembrie-martie).

Ca atare, astăzi mă văd nevoită să împart gânduri pimăvăratice virtuale doar cu rudele şi prietenii din România, dar şi cu balcanicii pentru care Marteniţa are binecunoscuta semnificaţie.

Pe principiul

(un mărţişor haios, pentru care îi mulţumesc mult lui Lenuş),

vă ofer următoarele “mărţişoare” virtuale

cu parfum de odinioară – pentru mama

şi cu parfum stockholmian de luna mai, pentru voi,

că atunci avem verde şi lalele din belşug

Pentru mama

Pentru voi

Diverse 25 Feb 2011 11:19 pm

Ce visam să devin când voi fi mare :)

De data asta am reuşit să dau curs invita ţiei la leapşa oferită de Tetris. Mi-e şi ruşine de ea, săraca, la câte premii şi lepşe nepreluate am adunat.

Leapşa de astăzi este una extrem de simpatică sau, cel puţin, răspunsul ei m-a ţinut cu zâmbetul pe buze, aşa cum obişnuieşte s-o facă cu majoritatea posturilor ei.

Ce visam să devin când voi fi mare? La 6 ani tânjeam, ca toţi copiii, să devin doctoriţă. Un vis ce s-a aflat, în acea perioadă, pe picior de egalitate cu acela de a deveni fotomodel. Ambele s-au dovedit a fi vise eretice

, de scurtă durată, înlocuite, ulterior, la o vârstă mai “înaintată”, cu acela de a deveni care m-a fascinat.

În concluzie, am fost mereu atrasă de litere, am detestat cifrele din adâncul sufletului şi, ca atare, am încercat să mă învârt, cu preponderenţă, în medii cu material filologic, cât de mult posibil. Aşa se face că meserii ca traducător, redactor, profesor m-au atras şi mă vor atrage întotdeauna şi, mai mult, îmi vin ca mănuşă.

Şi nu, nu am avut niciodată curiozitatea de a demonta nimic, de a cotrobăi prin burţile diferitelor În schimb, mi-a plăcut să mă învârt, copil şi adolescent fiind, printre blide şi să dau contur creativităţii mele culinare! N-am băgat pe nimeni în spital, cu martori o spun!

Predau leapşa tuturor celor ce o găsesc atractivă şi consideră că au de împărţit amintiri plăcute din copilărie şi nu numai

Diverse 23 Feb 2011 11:20 pm

Hand-made nostalgic :)

Poate vă întrebaţi ce legătură există între obiectele următoare şi tema blogului meu

Ei bine, una cât se poate de firească! Ambele sunt lucruşoare hand-made, primite de la persoane dragi mie şi pe care le port cu multă plăcere pe tărâm stockholmian. Dacă ilicul

din imagine mi-a fost dăruit de o prietenă de-a mamei, care a migălit la el, cu mult spor şi multă dragoste pentru a fi gata la timp, înainte de plecarea mea spre tărâm friguros, pisicuţa-mărţişor a fost şi ea un cadou extrem de inspirat, primit de la o fetiţă dragă mie.

Introducerea fiind făcută, rămâne doar să vă mai aduc la cunoştinţă şi motivul acestei postări hand-made cu iz de concurs organizat de am decis să particip şi eu la concurs şi să vă invit şi pe voi s-o faceţi. Amănunte despre concursul care se va termina mâine la ora 17 veţi afla accesând blogul ei. Succes! Şi mulţumim, Ina, pentru concurs!

Diverse 20 Feb 2011 09:28 am

Ce mai e nou, după o absenţă îndelungată…

Ce dor mi-e de timpurile în care postam, cât de cât, într-un ritm susţinut! Din păcate, de foarte multă vreme, nu am mai reuşit să mă ţin de promisiune şi să vă fac părtaşi noutăţilor mele cu iz stockholmian.

Ce-am mai făcut în ultima vreme? Am învăţat cu drag şi spor

pentru că am avut “înţelepciunea” să mă angrenez în multe cursuri. Pe de o parte, faptul că încă sunt tânără

şi “nemămică”, din păcate, dar şi faptul că am luat viaţa de la capăt într-o altă ţară (în care pentru a avea un statut comfortabil pe măsura studiilor pe care le am din ţara de origine, trebuie să mi le completez în sistemul de învăţământ suedez) mi-au facilitat posibilitatea de-a mă arunca, din nou, pe băncile facultăţii. Ca să nu pierd experienţa acumulată şi pentru a exploata la maxim cunoştinţele deja dobândite până acum în domeniile mele de activitate şi hobby, m-am gândit că înţelept ar fi să urmez întru totul paşii suedezi necesari unei integrări reuşite. Dar pentru asta e nevoie de timp şi răbdare.

Astfel, diploma de SAS B mi-a deschis poarta înregistrării la varii cursuri universitare, şi nu numai, care se află doar la un click distanţă. Cum pregătirea mea este una filologică, am ales să-mi completez studiile pentru a deveni profesor cu drepturi depline în Suedia. Şi am optat pentru înscrierea în cadrul cursului ulv (Utländska Lärare Vidareutbildning) (Curs de completare pentru profesorii emigranţi). În funcţie de studiile avute, acest program de completare poate dura maxim 2 ani . Şi aici intervin caracteristicile fiecărui candidat în parte. Cursul începe cu un curs obligatoriu “Att vara lärare i Sverige” ce presupune familiarizarea emigranţilor, care au profesat deja mai mulţi sau mai puţini ani în ţara de origine, cu sistemul de învăţământ suedez. Un semestru în care te refamiliarizezi cu noţiuni de pedagogie şi capeţi noi cunoştinţe de legislaţie în sistemul de învăţământ suedez. Şi în care împarţi din experienţa ta de profesor cu ceilalţi cursanţi dar şi cu profesorii. Un schimb de experienţă de la profesor la profesor, pentru că “studenţii” pot avea chiar şi 10-15 ani de experienţă la catedră (chiar şi universitară) în ţara de origine. Profesori care, printr-un joc al sorţii, mai mult sau mai puţin impus, se pot trezi să ia viaţa de la început pe un nou meleag, numit Suedia. Ţară care acordă azil politic persoanelor refugiate din ţările defavorizate sau măcinate de războaie dar care, în acelaşi timp, reprezintă un soi de “paradis stabil” şi pentru cetăţenii Uniunii Europene defavorizaţi social şi economic în ţările de baştină.

Şi uite aşa a luat naştere proiectul ULV (Utländska Lärare Vidareutbildning) (Curs de completare pentru profesorii emigranţi) menit să scurteze drumul către sistemul de învăţământ suedez. Drum ce se vrea scurt şi puţin anevoios, în teorie. Pentru că în practică, lucrurile stau puţin diferit. Tu ca pedagog sau profesor cu o vastă experienţă în domeniul tău de predare (mai ales dacă vii dintr-o ţară europeană) simţi că ai pâinea şi cutiţul în propriile mâini şi treaba e cam aceeaşi indiferent de locaţia în care predai. Deşi conştientizezi că bariera lingvistică te trage cu mult prea mult înapoi sau te ţine pe loc la nivelul de învăţare a limbii suedeze astfel încât deprinderile tale profesorale capătă o anumită patină a timpului până reuşeşti să le slefuieşti din nou, în contextul suedez. Şi uite aşa, planul suedez de a şcoli emigrantul deja şcolit şi experimentat în mediul de provenienţă nu mai pare o fantasmagorie sau doar o modalitate de avantajare a propriilor nativi , cum eşti tentat să acuzi.

Iar studiile de completare devin, de cele mai multe ori, o reluare a studiilor de bază (un fel de Mărie cu altă pălărie). Aşadar, dacă eşti profesor din Uniunea Europeană şi vrei să profesezi în Suedia pe exact aceleaşi specialităţi din ţara de provenienţă, trebuie să urmezi cursurile de limbă suedeză organizate fie în cadrul comunei de care aparţii fie de SIFA (Suedeza intensiv pentru persoanele cu studii superioare) http://www.stockholm.se/-/Serviceenhetsdetaljer/?enhet=671317aaca8f491197eadeb214661652z. Odată ce ai diploma de SAS B în buzunar şi hârtie de la Högskoleverket care să confirme că eşti deţinător de “lärareexamen” poţi liniştit să te apuci să-ţi completezi studiile.

Ceea ce am făcut şi eu şi pot spune că am terminat deja primul semestru “Att vara lärare i Sverige”. Şi l-am început acum o lună pe cel de-al doilea în care merg în paralel cu completarea studiilor de engleză ce vor ţine un semestru (voi reveni cu detalii într-un post separat, ca să nu vă ameţesc de tot şi cu spaniola pe care am luat-o de la capăt pentru că nu am studiat-o în cadru universitar. A fost obţiunea mea de a alege să predau aici engleză şi spaniolă, gândindu-mă că dacă “tot mă chinui” cu nişte paşi luaţi oarecum de la capăt, s-o fac sistematic şi util. Engleza este materie de bază în şcoala suedeză (alături de suedeză şi matematică) iar spaniola ocupă primul loc la limbile alese de către elevi ca limbă a doua de studiu. Şi cum eu am profil filologic, deci altă materie îmi este imposibil de abordat, iar spaniola îmi este extrem de dragă, m-am gândit că n-ar fi rău s-o pornesc pe drumul ăsta. Aşa că ţineţi-mi pumnii că am nevoie! Voi detalia experienţa şcolară, mai ales pe cea spaniolă, acum că am reuşit să sparg gheaţa, după atâta timp de şomaj tehnic pe blog

Diverse 01 Ian 2011 11:09 pm

LA MULŢI ANI, 2011!

La trecerea dintre ani, cu trepiedul în spinare, cu ninsoarea în faţă, cu şampania la purtător şi cu sufletul plin de dorinţa unui an mai bun, mai roditor şi mai împlinit, am pornit la imortalizarea peisajului stockholmian inundat de petrecăreţi, focuri de artificii şi voie bună. Enjoy!

Diverse 25 Dec 2010 12:53 pm

Crăciun fericit!

În Sfânta zi de Crăciun vă urez Sărbători fericite şi sper ca Moşul să fi venit cu sacul plin de sănătate, fericire , belşug, bucurii şi împliniri pentru voi şi toţi cei dragi vouă!

O felicitare , cu dedicaţie, şi cu tradiţionala urare de Crăciun, în suedeză, cu mult drag, pentru voi!

P.S. Vă mulţumesc frumos, tuturor, pentru urările primite de Crăciun! La mulţi ani!

Diverse 24 Dec 2010 07:13 pm

Pentru copiii cuminţi!

Şi, mai ales, pentru Mihăiţă! < a class=”xirtireh” href=”http://www.comunicatedepresa.ro/cu” title=”cu”>Cu mult drag şi dor de la m ” title=”M”>m ătuşa şi unchiul de departe!

Seara de Ajun este o ” title=”o”>o seară magică pentru toţi copiii cuminţi care aşteaptă cu nerăbdare sosirea Mo şului cel darnic şi nelipsit!

De aceea, m-am gândit ca în aşteptarea Moşului, Mihăiţă, şi nu numai, s ” title=”s”>s ă primească de la mine trei videoclipuri magice marca Disney! Enjoy!

[youtube=http://www.youtube.com/watch? v =lzF5j8a31yE?fs=1]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PN37QU7yoj4?fs=1]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v= z -NWX_BclWY?fs=1]

Diverse 19 Dec 2010 04:04 pm

Afară ninge liniştit…

… şi necontenit! Iar peisajul stockholmian, devenit de mai mult de o lună, unul de poveste, nu face decât să-şi primenească hăinuţa de sărbătoare cu una şi mai albă, mai pufoasă şi mai călduroasă.

Aşa arată, de la fereastră, iarna suedeză cu ninsoare abundentă, ce pare să nu se mai oprească. Cel puţin, momentan! Enjoy!

Diverse 05 Dec 2010 05:07 pm

A doua duminica de Advent

Aşa cum v-am promis, revin cu lumineţele de Advent, imortalizate în cartier, pe timp de zi, data trecută când am realizat şedinţa foto pe ninsoare. Enjoy!

Diverse 04 Dec 2010 09:01 pm

Iarna-i grea, omătul mare…

Cam ă sta ar fi motto-ul primelor zile de decembrie, lună ce a debutat cu ninsori abundente şi temperaturi scăzute. Stratul de zăpadă s-a mărit considerabil iar peisajul stockholmian a căpătat o hăinuţă de poveste, în adevăratul sens al cuvântului. Deşi maşinile de dezăpezire ies la datorie în mod regulat, paşii-ţi scârţâie pe cărările bătătorite de zăpadă amestecată cu pietriş.

Orele de ninsoare abundentă, cu fulgi mari şi deşi, alternează cu pauze binemeritate de cer senin şi sticlos şi ger de crapă pietrele. Ambele - ipostaze iernatice tocmai bune de admirat din spatele geamului împodobit de Advent, cu nasul, mâinile şi picioarele la căldura şemineului sau, pentru cei mai puţin norocoşi, a caloriferului

În orice caz, ochiul e cel ce merită să se bucure de splendoarea iernatică, dar numai de la adăpostul comfortabil al celor 22-24 de grade de interior. Ceea ce vă îndemn şi pe voi s-o faceţi, prin intermediul fotografiilor surprinse pe ninsoare abundentă.

Îmi place extrem de mult când ninge şi-mi doresc luni de iarnă pline de omăt, însă nu chiar până în mai, februarie inclusiv cred că ar fi la limita suficientului

Însă cum ne-au ameninţat că vom avea parte de o iarnă albă cel puţin la fel de lungă ca cea de anul trecut, nu-mi rămâne dec ât să exploatez fotografic, la maxim, peisajul de poveste şi să vă las şi pe voi să vă bucuraţi de splendoarea albă nordică.

Diverse 28 Noi 2010 09:00 pm

Prima duminică de Advent

Iarna a poposit pe tărâm stockholmian încă de pe 22 octombrie, când am avut parte de primii fulgi de nea. De atunci, a nins de nenumărate ori, temperaturile au fost extrem de scăzute ca acum, de câteva zile bune, să ningă în continuu când cu fulgi mărunţi, când mai vârtos, aşa încât stratul de zăpadă a crescut considerabil.

Am avut parte de viscol, chiar de ziua mea, în continuare de temperaturi scăzute, în jur de -10 grade, de alunecuş, zăpadă cât cuprinde, maşini de dezăpezire la datorie, nisip împrăştiat pentru a nu înmulţi cozile la ortopedie, peisaj de vis şi acum intrăm în linie dreaptă în aşteptarea Crăciunului.

Astăzi a fost prima duminică de Advent şi, conform tradiţiei, se aprinde şi prima lumânare de Advent. Aprinderea succesivă a lumânărilor indică apropierea treptată a Crăciunului. În prezent, se folosesc la ferestre lumânări electrice şi diferite alte decoraţiuni de iluminare electrică ce “încălzesc” şi înlocuiesc lumina naturală prezentă doar 6 ore în decembrie.

N-am reuşit astăzi să-mi iau la spinare trepiedul şi să înfrunt gerul imortalizând feeria luminilor de Advent şi a decoraţiunilor de Crăciun din cartier. Poate o voi face în zilele următoare. Am reuşit doar din balcon să vă fac o idee despre transparenţa si luminozitatea ferestrelor suedeze pe timp de iarnă. Enjoy!

Diverse 24 Noi 2010 09:59 pm

De ziua mea

Exact cum anticipam, astăzi a nins intens toată ziua, mărunt dar neîntrerupt, viscolit chiar, aşa că stratul de zăpadă a crescut simţitor.

A mai nins şi cu urări de bine şi surprize, la ceas de sărbătoare. Te simţi bine când persoanele dragi ţie sau simpli necunoscuţi îţi doresc, din suflet, de bine. Nu ai cum să nu simţi că bucuria lor e sinceră iar surpriza produsă este pe măsură. Astăzi, am avut parte de multe urări revărsate prin majoritatea căilor de comunicare moderne care au topit cei 3000 de km distanţă dintre România şi Suedia. Aşa că messengerul, skypeul, mailul, facebookul şi blogul au rezonat la unison şi mi-au urat să fiu sănătoasă, voioasă şi devreme acasă

Asta ca să rimeze

La facultate am avut parte de un moment foarte emoţionant. Colegele mele nu ştiau de ziua mea de naştere şi în pauza de masă, stând de vorbă despre una, despre alta, au observat că sunt destul de tăcută şi rezervată şi nu s-au lăsat până nu au scos de la mine motivul melancoliei mele. În secunda imediat următoare, masa la care eram aşezate a răsunat de acordurile “La mulţi ani-ului” suedez, ca zece minute mai târziu, sala de clasă unde s-a ţinut seminarul să vibreze pe 25 de voci, din nou, în acordurile binecunoscutului cântec, de data asta în compania unui “tortuleţ” improvizat cu tot cu lumânărică.

Momentul a fost atât de neşteptat şi plăcut surprinzător încât scrisul mi-a fost tremurat aproape întreaga oră de curs. Totuşi, anul acesta am reuşit performanţa de a nu mai adăpa şoriceii care erau de obicei înecaţi în carafe întregi de apă sărată

Al doilea moment emoţionant l-a constituit primirea unei felicitări super haioase, în stilul binecunoscut, made by Lenuş, talentată într-ale desenatului şi photoshopatului, ce are grijă să-şi cadorisească actualii sau foştii colegi, şi nu numai, cu minunăţiile care-i ies din mâinile dibace. Mulţumesc, Lenuş, că nu m-ai uitat! Nu că ai avea cum!

)

Să mai pomenesc şi smsul pe care îl primesc de la mama în fiecare an, la ora 12 ziua, ora la care m-am născut? Nelipsita orhidee de ziua mea? Sau zecile de urări de la foste colege de serviciu, şcoală, prieteni, cunoscuţi?

Da şi vă mulţumesc tuturor că vă gândiţi la mine şi vă asigur că şi eu sunt cu gândul la voi, mai des decât v-aţi imagina!

Pagina următoare »